Spanacul, virtutile curative ale primaverii

Publicat inNutritie

Dr. Constantina Ruxandra
Medic specialist medicina de familie

Spanacul este originar din Turkmenistan si Afganistan. Arabii il foloseau pentru a combate afectiunile gatului si ale plamanilor. In Franta, aceasta leguma si-a facut apartia in secolul al VII-lea. Spanacul este un intaritor al sistemului imunitar, are numerose proprietati nutritive si tonifiante. Aceasta leguma combate scorbutul (cauzat de lipsa de vitamina C) si este un remineralizant de mare valoare. De asemenea, ajuta la purificarea tubului digestiv, la tonificarea miocardului si stimularea activitatii inimii. Consumul de spanac creste cantitatea de urina eliminata, stimuleaza secretiile gastrice, pancreatice si biliare, faciliteaza eliminarea viermilor intesinali, previne infectia gingiilor (pioreea) si este un tonic al sistemului nervos.

Continutul nutritiv al unei cani de spanac fiert, cu sare:
• Vitamina K - 888.50 mcg;
• Fier - 6.43 mg;
• Acid folic - 262.44 mcg;
• Magneziu - 156.60 mg;
• Vitamina B2 - 0.42 mg;
• Calciu - 244.80 mg;
• Potasiu - 838.80 mg;
• Fibre - 4.32 g;
• Proteine - 5.35 g;
• Fosfor - 100.80 mg;
• Zinc - 1.37 mg;
• Vitamina E - 1.72 mg

Compozitie
Principalii constituenti ai spanacului sunt: saruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod, fier), vitamine (A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic), clorofila, aminoacizi (arginina, lizina), lipide, protide, glucide, mucilagii. Adevarul este ca spanacul, chiar bogat in fier, nu contine acest element in proportie mai mare decat alte vegetale, insa, in spanac, fierul se combina cu alte substante de prima importanta. Acidul folic (sau folatii), asociat cu vitamina B12 in cantitate mare, duce la cresterea numarului de globule rosii in sange. Clorofila, in combinatie cu fierul, regenereaza sangele si ii creste continutul de hemoglobina.

Iodul se dovedeste foarte util in combaterea bolilor de piele, a tuberculozei si in intarirea imunitatii naturale a organismului.
Datorita unei substante, saponina, fierul si iodul sunt absorbite cu usurinta de catre organism. Saponina intervine si in functionarea sistemului digestiv: planta mai este denumita si "matura" cailor digestive, pentru ca inlatura greata, durerile intestinale si constipatia. Cate 500 ml/zi de suc de spanac pot vindeca constipatiile cronice. Alaturi de salata verde, urzici sau andive, spanacul este un remediu-aliment deosebit de eficient in caz de astenie, avand, in primul rand, proprietati remineralizante de mare valoare. Este recomandat in anemii, convalescenta, rahitism, astenie fizica si nervoasa. De aceea, este indicata folosirea lui abundenta, in special la inceputul primaverii, cand organismul este slabit si cu mari carente minerale si vitaminice.

Actiune si beneficii
Crude, de preferinta in salata, frunzele spanacului sunt anticancerigene. Un pahar de suc de spanac, baut pe stomacul gol, in fiecare dimineata, timp de cateva zile, ajuta la inlaturarea depresiilor fizice si nervoase. Spanacul contine mult magneziu, element ce este esential pentru multe dintre procesele care se petrec la nivelul celulelor, iar recent, s a descoperit ca previne diabetul. Studiile au demonstrat ca spanacul scade riscul aparitiei diabetului de tip II. Vitamina K, aflata in spanac, este deosebit de importanta pentru o structura osoasa sanatoasa (o cana de spanac verde contine peste 200% din cantitatea zilnica recomandata de vitamina K). Spanacul este o sursa excelenta de vitamina C, vitamina A si beta-caroten, care lupta impotriva efectelor distrugatoare ale radicalilor liberi: o cana de spanac fiert contine 294.8% din necesarul zilnic de vitamina A al organismului uman. Un studiu efectuat recent a demonstrat faptul ca spanacul ajuta la scaderea tensiunii arteriale. Astfel, o salata de spanac, mancata la pranz, va poate asigura o seara linistita, fara tensiune. Substantele aflate in spanac ajuta la prevenirea si tratarea bolilor inflamatorii: astmul, osteoartrita, reumatismul. De asemenea, o dieta bogata in spanac ajuta la reducerea frecventei si intensitatii migrenelor. Luteina este o substanta care protejeaza ochii de boli, cum ar fi: cataracta si pierderea vederii, odata cu imbatranirea. Aceasta substanta se gaseste atat in spanac, in broccoli, cat si in galbenusul de ou.

Modalitati de administrare
Sucul - se obtine trecand spanacul prin masina de tocat carne si alegand zeama. Terciul ramas poate fi utilizat la mancare. Cura cu suc de spanac reechilibreaza si fortifica organismul, previne anemia, depresia nervoasa si oboseala. Se bea cate un pahar in fiecare dimineata. Sucul de spanac se poate combina in parti egale cu cel de morcov sau de telina. Pentru tratarea anemiei, rahitismului, senescentei, asteniei, se consuma frunzele proaspete in salate de cruditati. Frunzele proaspete mai sunt indicate si in regimul alimentar al copiilor, al persoanelor mai in varsta si al tuturor celor care au nevoie de fortificarea organismului. Pentru marirea diurezei in bolile de rinichi sau de vezica se recomanda infuzie de spanac cu o lingurita de frunze zdrobite peste care se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa acoperit timp de 15 minute si apoi se strecoara. Se beau doua cani pe zi. Extern, frunzele de spanac se oparesc sau se fierb in ulei de masline sau in ulei de soia si se pun cataplasme. In aplicatii locale, acesta calmeaza arsurile si impetigo-ul. Se aplica doua sau trei cataplasme pe zi. Prin fierbere, spanacul pierde majoritatea principiilor sale active. Nu este recomandabila nici chiar o fierbere pe abur sau inabusita. Daca dorim sa ne bucuram de toate calitatile sale, trebuie sa il consumam crud si proaspat, de preferinta in salata sau cu alte cruditati. Se stie ca spanacul fiert sau preparat prin mijloace traditionale este daunator organismului. Daca in timpul prepararii isi schimba culoarea din verde proaspat in verde spre galben, atunci el devine daunator si nu trebuie consumat.

Contraindicatii
Persoanele cu afectuni hepatice, reumatice si cei cu litiaza trebuie sa consume spanac cu moderatie, din cauza acidului oxalic pe care il contine. Persoanele constranse sa tina un regim strict, fara sare, il vor elimina total din alimentatie. Spanacul contine acid uric si nu este recomandat celor hiperuremici sau celor cu litiaza urica. El mai contine oxalati de potasiu si de calciu si nu este indicat in inflamatii gastrice si intestinale, boli hepatice, precum si in artrite, reumatism.

Salata leurda cu parmezan ras

Avem nevoie de urmatoarele ingrediente:

• 2 legaturi leurda ( usturoi salbatic)
• 1 legatura ridichii 
• 1 legatura ceapa verde
• ulei, sare, piper, otet sau suc de lamaie
• parmezan sau branza rasa

Se spala leurda in cateva ape. Se indeparteaza excesul de apa prin presare. Frunza se taie marunt (julienne). Se adauga ceapa taiata marunt, ridichiile taiete feliute. De preferat este sa nu curatam de coaja ridichiile pentru a oferii salatei o paleta coloristica cat mai diversificata. Se adauga sarea, piperul , uleiul si sucul de lamaie (sau otet).
Se serveste cu parmezan ras sau branza proaspata rasa pe razatoarea mica, dupa  preferinta.
O excelenta salata de primavara, ideala a fi servita individual sau alaturi de un peste la gratar ori o  friptura de miel!
Pofta Buna!

Leurda, excelent purificator al sangelui

Leurda, excelent purificator al sangelui

prof. univ. dr. Constantin I. Milica
sursa: www.ecolife.ro

Dupa anotimpul de iarna, in care alimentatia a fost bazata, in principal, pe produse din carne si cu mare carenta in legume proaspete, devine absolut necesara o curatire a sangelui si a organismului, intrat in primavara mai anemic, cu grad variat de debilitate si cu o imunitate mult diminuata. In aceasta perioada, natura intervine cu o planta de mare valoare: leurda. Denumita in popor ai-de-padure sau ai-ciorasc, leurda este unul dintre primii vestitori ai primaverii, care inunda la suprafata solului inca din luna martie, imediat dupa ghiocei. Se intalneste in toata Europa de Est si in Caucaz, prin flora spontana din zonele de deal si de munte, preferand tufisurile si padurile umede si umbroase de foioase (fag, stejar, carpen), cu frunzis putrezit, asternut pe soluri afanate, bogate in humus si slab acide. In muntii Carpati, leurda este destul de frecvent intalnita, mai ales in Masivul Lapusului, in Muntii Maramuresului, Calimani, Cozia si Bihorului. Sunt bine cunoscute palcurile dese de leurda care acopera solul, ca un covor verde, pe varful Leordis din muntii Aninei si in satul Leordina de pe valea Viseului.Denumirea stiintifica de Allium Ursinum este corelata cu observatiile popoarelor nordice ale Europei, care sustineau ca aparitia frunzelor de leurda era mult asteptata de ursi, pentru a o consuma ca medicament purificator dupa lungul repaus din perioada hibernarii. De altfel, popoarele germanice o denumeau "usturoiul ursului", "usturoiul tiganului" si "ceapa vrajitoarei".

Caracteristicile plantei

Frunzele apar in lunile martie-aprilie, in functie de conditiile climatice ale zonei. Au forma oval-lanceolata, sunt late de 3-4 cm si lungi de peste 10 cm, cu doua nervuri paralele. Limbul este lucios, verde-intens iar petiolul, lung. Se pot confunda cu frunzele de lacramioare care apar cam in aceeasi perioada.
Tulpina florifera este inalta de 20-50 cm, fara noduri, aparuta dintr-un bulb de marimea arpagicului. Poarta flori mici, albe, grupate cate 5-20 intr-o inflorescenta umbeliforma. Inflorirea are loc in lunile mai-iunie. Recoltarea frunzelor tinere se face in lunile martie-aprilie (inainte de inflorire), iar bulbii se culeg la sfarsitul verii si toamna (lunile august-octombrie). Strivite in mana, frunzele au un puternic miros de usturoi.
Frunzele au componente asemanatoare cu cele ale usturoiului, predominand sulfura de alil, care imprima gustul si mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium. In plus, se mai gasesc carotenoizi, vitaminele A si C, levuloza, ulei eteric complex si saruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.

Rol esential in curatirea sangelui

Proprietatile terapeutice ale leurdei reliefeaza, in primul rand, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curatire a sangelui, ficatului, stomacului si intestinelor, mult mai activa decat usturoiul.
Pentru aceasta actiune, se recomanda ca, in fiecare primavara, sa se faca o cura de 4 saptamani, cu frunze proaspete (de remarcat ca, prin uscare, frunzele isi pierd din proprietati). In plus, sunt evidente efectele antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge si stimulatoare ale peristaltismului intestinal si ale contractiilor uterine.

Prin consumul intern, leurda actioneaza favorabil in numeroase afectiuni maladive:

- in bolile gastrointestinale are efecte in diaree acuta si cronica, dizenterie, indigestii, insuficienta biliara, colici abdominale, balonari si in distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici;
- in afectiuni cardiovasculare curata sangele de substante toxice, reduce hipertensiunea arteriala, intervine in ateroscleroza coronariana, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitand aparitia trombozei si tromboflebitei prin fluidificarea sangelui si prin dizolvare a placilor de colesterol;
- in bolile aparatului respirator este benefica la persoane cu bronsite, tuberculoza pulmonara si infectii la nivelul cailor respiratorii superioare (gripe, raceli);
- in afectiunile sistemului nervos intareste memoria prin marirea capacitatii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ametelile de dimineata, starile depresive, tensiunea la nivelul capului si starile de anxietate (frica) si de neliniste;
- in boli renale curata rinichii si vezica urinara, favorizeaza urinarea si elimina excesul de acid uric, foarte daunator la bolnavii de guta.

Prin uz extern, leurda are bune efecte in combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, rani greu vindecabile, scrofuloza si alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor).

Frunzele proaspete, excelente in salatele de primavara


Avand un excelent rol purificator, prin eliminarea deseurilor toxice din ficat si din sange, precum si un important rol fortifiant al intregului organism, leurda este recomandata intr-o cura benefica de primavara.

Leurda se poate folosi sub multiple forme:

- frunzele proaspete se consuma primavara, intr-o cura de 3-4 saptamani, fiind amestecata cu diferite preparate culinare: salate de cruditati, supe, ciorbe, piure (in asociere cu urzica vie), galuste, chiftele, perisoare, cartofi, tocane cu carne, avand atat rol decorativ cat si condimentar foarte gustos, in locul usturoiului;
- taiate marunt, frunzele se consuma ca aperitiv in amestec cu frunze de patrunjel verde; se pun pe felia de paine cu unt, margarina, branza sau cascaval ras, adaugand cimbrisor, boia de ardei si piper macinat;
- salata din frunze proaspete, consumata inainte de mesele principale pe tot sezonul de primavara, are un rol evident in oprirea procesului de imbatranire;
- in stare uscata, frunzele se presara pe diferite mancaruri, in amestec cu patrunjel si ceapa, avand efect de condiment deosebit de gustos.

Sucul de leurda combate reumatismul degenerativ

Alte forme de utilizare:

- bulbii recoltati in vara si toamna si tocati marunt au aceeasi eficacitate ca si frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepara un macerat in lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin inghitituri rare. Atat frunzele, cat si bulbii sunt bine tolerati de catre ficat si nu dau iz neplacut pentru respiratie, ca in cazul usturoiului;
- tinctura din frunze sau bulbi tocati marunt se prepara in alcool de 38-40%, in care se macereaza timp de 14 zile, la soare; se strecoara si se pastreaza in sticle inchise la culoare, in loc racoros si intunecos. Zilnic se iau cate 10-15 picaturi, in putin ceai sau apa, de 3-4 ori pe zi, avand efecte deosebite in dobandirea unei memorii excelente. Tinctura bine pastrata permite sa se beneficieze tot timpul anului de puterea curativa a leurdei;
- infuzia de leurda se prepara din doua lingurite frunze tocate la 200 ml apa clocotita; se beau unul sau doua ceaiuri pe zi;
- vinul de leurda se prepara dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi maruntiti, care se fierb 5 minute in 50 ml vin alb; se infuzeaza acoperit timp de 10 minute, se strecoara si se indulceste dupa gust cu miere sau sirop. Se bea dimineata cate un paharel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele in varsta, chinuite de tuse rebela, insuficienta respiratorie, expectoratii persistente si tuberculoza pulmonara;
- sucul de leurda, extras din frunze proaspete prin presare, se consuma in cure de 3 saptamani, luand cate 2 pahare pe zi, dimineata pe stomacul gol si dupa amiaza, avand efecte in combaterea reumatismului degenerativ, mastita si noduli la san si in inlaturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o actiune puternic antitoxica.



Florile de leurda, bogata sursa melifera

In apicultura, leurda este o specie melifera vizitata frecvent de albine pentru culesul de nectar si polen. S-a constatat ca un stup de control, plasat intr-o zona invadata de leurda inflorita, poate asigura o depunere de 1 kg miere intr-o zi insorita.
Ornamental, leurda este plantata in parcuri, gradini si spatii verzi pentru a valorifica locurile umede si umbrite.